Acesta a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului şi era Galiileean. I se dă numele de Canaanitul şi de Zilotul, spre a-l deosebi de Sfântul Petru şi de sfântul Simeon "fratele Domnului", urmaşul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului. Tradiţia scrie că el a fost mirele de la nunta din Cana, unde Mântuitorul a prefăcut apa în vin, ceea ce văzând, Simon s-a lipit de Iisus şi s-a învrednicit a-I fi ucenic, cu mult zel, pentru toată viata. Evangheliile îi dau numele de Canaanitul (Matei cap. 10 verset 4], cel de fel din Cana, şi Zilotul (Luca 6,15), arătând râvna şi strădania lui de a sluji, prin cuvânt şi cu viaţa, Evanghelia mântuirii tuturor oamenilor vestită de Hristos Domnul. După altă tradiţie, Sfântul Simon, înainte de a se întâlni cu Mântuitorul, ar fi făcut parte din partida evreilor zeloţi, care ridicau poporul la răzvrătire şi nu plăteau tribut romanilor. Este, trecutul, său, cu alte cuvinte pe care Simon, ca şi alţii, l-a părăsit, devenind pescar de oameni", în slujba lui Hristos. După pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Simon n-a pregetat a călători în ţinuturi îndepărtate, pentru a lumina popoarele cu lumina Evangheliei, mergând în Egipt si în Mauritania si aprinzând în suflete candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Pretutindeni, pe unde şi-a purtat paşii, pe urmele lui s-au înfiripat în inimi, nădejdi noi, au crescut bucurii duhovniceşti, a rodit mântuirea, începând înălţarea oamenilor spre Dumnezeu. Tradiţia spune că ar fi mers până şi în Britania. Întorcându-se, însă, în părţile Răsăritului, Sfântul Simon a mers în ţara perşilor. Multă împotrivire a întâlnit propovăduirea lui în sufletul păgânilor, văzând înmulţirea numărului creştinilor în ţara lor. Aceştia prinzând pe Sfântul Apostol, l-au răstignit în oraşul SNANIR, din Perşia. Şi aşa, printr-o pătimire, după acelaşi chip cu al Mântuitorului Hristos, Sfântul apostol Simon Zilotul şi-a săvârşit viaţa răstignit de necredinciosi.